Despre…

Urgentele medical-veterinare se definesc ca fiind acele situatii extreme, fara a avea neaparat o arie disciplinara bine stabilita, la care interventiile de prim ajutor si inalt specializate trebuie instituite prompt, bine directionat si bineinteles nesovaielnic. In esenta, acestea sunt cazurile in care, inainte de orice alta decizie sau procedura medicala, trebuie evaluat nivelul degradarii functiilor vitale, trebuie prevenita prabusirea functionalitatii organelor de interes major, trebuie reinstaurata perceptia cognitiva si trebuie reechilibrata homeostazia umorala.

Exemple…

De foarte multe ori suntem tentati sa consideram ca fiind urgente doar acei pacienti care se prezinta la medic cu afectiuni locomotorii traumatice (fracturi, disjunctii, dezarticulari, luxatii), indiferent ca sunt provocate ca urmare a unor accidente rutiere, cazaturi, loviri sau lupte intre animale. E bine de stiut ca inainte de manevrele chirurgicale ce se impun sunt mai importante stabilizarea hidrodinamica a pacientului, contrabalansarea reactiilor specifice socului si asigurarea confortului interventional si al pacientului prin terapia durerii. In medicina umana durerea si analgezia fac obiectul ultimelor studii majore in ceea ce priveste abordarea pacientilor cu politraumatism.

Consider ca in medicina veterinara sunt cu atat mai importante.

Mai mult, in cazul fracturilor inchise ce nu au alt efect in afara de impotenta functionala, asigurarea unui interval de timp (de cateva zile) intre momentul producerii si programarea interventiei chirurgicale este necesar pentru formarea si delimitarea trombusului in focarul de fractura.

Tot prin remediere chirurgicala si uneori poate cu un grad mai mare de urgenta decat cazurile ortopedice, sunt dilatatia – torsiunea gastrica, ruptura uterina sau a vezicii urinare, hemoragiile parenchimatoase, traumatismele craniene si ale cutiei toracice, hernia hiatala etc.

Mult mai importane uneori si mai complexe (poate nu la fel de spectaculoase) sunt cazurile ce intereseaza patologia bolilor interne, infectioase, toxicologice si neuro-endocrine. Un sindrom febril poate face ravagii mult mai mari decat o fractura helicoidala humerala de exemplu, in timp ce coma hiperglicemica diabetica sau sindromul hepato-encefalic pot reprezenta adevarate pietre de hotar pentru unii specialisti.

Etiologic analizand imi pare ca, din punct de vedere disciplinar, sindroamele toxicologice reprezinta intr-o majoritate covarsitoare stari de urgenta si sunt cu atat mai provocatoare cu cat de multe ori nu stim nici agentul toxic, nici doza, uneori nici calea de intoxicatie, iar in unele cazuri, desi se cunoaste agentul, aflam ca acesta nu are un antidot.

La fel de stimulant pentru procedura interventiilor de urgenta este intocmirea diagnosticului diferential, fiind pusi in fata deciziei unei terapii simptomatice sau in fata alegerii unui tratament directionat catre o etiologie infectioasa (virala sau bacteriana), toxicologica, endocrinmetabolica, chirurgical-traumatica sau topografica, organica etc.

Idealul…

Superlativele interventiilor de urgenta le gasesc, din nefericire, acolo unde, plecand de la sistemul educational pana la cel practic, se invata, se executa, se repeta, cu mijloace mult superioare noua, medicina de urgenta; si daca latura educationala nu se cade a fi comentata aici, din punct de vedere practic succesulunor cazuri mai sus mentionate sta intotdeauna in organizare.

In organizarea unei proceduri de urgenta se detaseaza doua componente majore: echipa de interventie si spatiul in care trebuie sa-si desfasoare activitatea.

Echipa, personalul specializat in cazuri de urgenta, trebuie sa aiba intotdeauna un lider, un medic pregatit pentru astfel de cazuri si care se confrunta permanent cu how long can i take ambien astfel de situatii. Acesta trebuie sa fie persoana ce poarta responsabilitatea intregii echipe, capabil sa ia decizii rapide, ferme, introspectiv si aplicat. De cealalta parte, pornind de la receptie, tehnicieni, asistenti si rezidenti, fiecare membru al echipei trebuie sa-si cunoasca cu precizie locul si actiunile in cadrul grupului stabilind o ierarhie si anumite rutine construite in timp.

Spatiul ce deserveste echipa, fara a mai fi nevoie de explicat cat de dotat trebuie sa fie si cu ce aparatura, trebuie sa respecte intotdeauna principiul ergonomicitatii, adica sa fie astfel structurat incat sa inlesneasa munca echipei si rapiditatea actiunilor.

Acesta este idealul.

Mijloace…

Lasand la o parte idealurile spre care tindem cu totii, e mai pragmatic de pus in aplicare ce ar trebui sa stim bine decat sa nu intervenim deloc sau uneori in exces.

Aici fac referire la faptul ca un organism supus unei agresiuni rapide și coplesitoare, de oricare natura, raspunde de cele mai multe ori prin mecanisme simple, la nivel biochimic, celular-energetic si umoral. Acestea sunt mecanismele numite fiziopatologice (disciplina controversata dar pe care o consider, alaturi de fiziologie, ca fiind baza unui bun medic internist). Termeni precum CID, pooling, sludge, soc, acidoza-alcaloza, ce ne-au haituit pe multi dintre noi pe bancile facultatii, fac parte din sindroamele generale de adaptare (SGA), din mecanismele patogenice principale si din reactivitatea patologica a organismului. Reactiile oscilante si sistemice postagresiune (ROPA si RSPA) au la baza principii ferme pe baza carora organismul ca sistem raspunde si reactioneaza. Cunoscandu-le pe acestea putem aplica chiar si cu mijloacele noastre anumite principii ale prcedurii de urgenta.

“Leacul nu-i cu sacul”

Necunoasterea mijloacelor proprii si a principiilor fiziopatologiei face ca uneori protocolul terapeutic medicamentos aplicat sa se confunde cu Farmacopeea Romana editia a X-a, sau cel putin cu o agenda medicala de buzunar. Antivomitive, antiacide, antibiotice, antihemoragice (cel putin 3), antihistaminice, antiinflamatorii (atat steroidiene cat si nesteroidiene), antispastice etc., sunt asociate atat de des si de mult incat pare ca suntem mai mult “anti-“ decat “pro”.

Evaluare. Monitorizare. Reevaluare.

Odata indepartata situatia de urgenta si stabilizat hemodinamic, acidobazic si energetic organismul, se trece la partea a doua a procedurii de urgenta si anume terapia intensiva.

Trebuie evaluat in acest punct al interventiilor statusul general postagresiune al organismului precum si eficienta terapeutica si dinamica functiilor. Evaluarea in timp presupune apoi o monitorizare continua a functiilor vitale, a proceselor biochimice si a constantelor hematologice, precum si interventia si ajustarea medicamentoasa conform cu fiecare schimbare.

Monitorizarea permanenta ce constata modificari in statusul fiziopatologic al organismului trebuie insotita de reevaluari, interpretari si interventii in consecinta.

Paradoxul civilizatiilor

Sunt convins ca in ciuda mijloacelor precare, rudimentare uneori, de interventie si de instituire a procedurii de urgenta, de multe ori rezultatele sunt cel putin comparabile ca grad de reusita cu ceea ce se intampla in societatile cu mult mai avansate, atat tehnologic cat si operational, in toate domeniile de activitate si in special in medicina veterinara. Cel putin personal consider ca, daca avem rezultate bune cu mijloace putine, putem depasi acest paradox si putem avea rezultate excelente printr-o educare continua, printr-un exercitiu temeinic si chiar, de ce nu, putem spera si la dotari si tehnologie mult mai avansate.