ŢÂNŢARUL – co-echipierul inamicului invizibil:

DIROFILARIOZA

Prima dată boala a fost semnalată în anul 1847. Se întâlneşte oriunde poate trăi şi vectorul său, ţânţarul. A devenit o afecţiune foarte frecvent întâlnită în multe regiuni ale lumii. Dirofilaria immitis este inoculată în organismul câinelui de către ţânţarii infectaţi. Factorii predispozanţi sunt reprezentaţi de traiul animalului în mediul exterior. Cel mai important factor predispozant este lipsa administrării medicaţiei preventive specifice acestei maladii. Toţi câinii care trăiesc într-o regiune unde dirofilarioza este prezentă, riscă să contracteze boala chiar dacă traiesc exclusiv în casă. “Viermii inimii” (heartworms) parcurg mai multe stadii de dezvoltare înainte de a deveni adulţi. Ţanţarii sunt gazde intermediare pentru viermi. Perioada dintre infestarea iniţială, când câinele este ciupit de ţânţar, şi ajungerea la maturitate a viermilor durează 6-7 luni.

Dupa infestare, larvele din stadiul al treilea de dezvoltare (L3) depuse de ţânţar, cresc 1 săptămană sau 2 şi trec la stadiul al patrulea de dezvoltare (L4) sub piele la locul unde a înţepat ţânţarul. Apoi migrează în musculatura toracică şi abdominală unde la 45-60 zile de la infestare trec la stadiul 5 de dezvoltare larvară (L5- adult imatur). Între a 75-a şi a 120-a zi după infestare aceşti viermi imaturi intră în circulaţia sangvină şi sunt purtaţi prin cord în artera pulmonară. În următoarele 3-4 luni cresc considerabil. Femela adultă are aproximativ 30 cm lungime şi masculii au 23 cm. După aproximativ 6 luni şi jumatate, 7 luni, de la infestare, viermii adulti se împerechează şi femelele dau naştere la microfilarii.

Daune pe care le pot cauza dirofilariile:

La caine, viermii adulti pot obstrua diverse vase sangvine de calibru mare ce pleacă de la inima către pulmoni. Viermii pot pătrunde deasemenea în vasele de calibru mic, în pulmoni obstruandu-le deasemenea. În cazurile severe, viermii încep să umple ventriculul drept.

Clinic:

Câinii nu prezintă semne clinice ale infecţiei de-a lungul perioadei prepatente de aproximativ 6 luni necesare pentru maturarea viemilor. Rar, larvele în curs de migrare “se pierd” şi ajung în locuri neobişnuite, cum ar fi în ochi, în creier, sau în artere de la nivelul membrelor, ducând astfel la simptome neobişnuite ca: orbire, convulsii şi şchiopătat. Dar în mod normal, până când larvele ajung la maturitate şi se organizează sub forma de conglomerate, cum se întamplă la nivel cardiac, nu produc simptome şi nici un semn de boală.

Mulţi câini vor prezenta semne reduse sau chiar nu vor prezenta semne de boală chiar şi după trecerea viermilor la stadiul de adulţi.

Semnele precoce includ tuse, mai ales dupa un efort fizic şi epuizare fizică rapidă în timpul exerciţiilor.

În marea majoriatate a cazurilor în care mulţi adultţi se găsesc la nivelul cordului, fără tratament, semnele progresează către o pierdere în greutate accentuată, leşin, tuse cu hemoptizie şi în final la insuficienţă cardiacă congestivă. În situaţii rare, când animalul are la nivel cardiac un numar mare de viermi, poate muri de insuficienţă cardiacă bruscă.

Diagnostic:

Se face în doi paşi: identificarea microfilariilor prin examen sangvin direct examinat la microscop şi identificarea filariilor – un test de sânge pentru identificarea antigenelor eliberate din tractul femelelor reproductive. Este nevoie de aproximativ 6-7 luni de la infestare până cand femela este matură şi testul antigen devine pozitiv. Specificitatea acestui test este apropiată de 100% şi sensibilitatea este mai mare de 90%. Se pot obţine rezultate fals negative atunci când infestaţia nu este masivă, când viermii nu sunt maturi sau în infestaţii doar cu masculi.

Radiografiile şi ecografia cardiacă pot evidenţia modificări specifice de la nivel pulmonar şi cardiac, şi pe baza lor se poate aprecia gradul de infestare.

Tratament:

Scopul tratamentului este de a stabiliza condiţia clinică a animalului, de a elimina paraziţii adulţi şi de a elimina microfilariile ce pot infesta ţânţarii care sunt vectori ai bolii.

Tratamentul cuprinde 2 faze:

1.Distrugerea dirofilariilor adulte (terapia cu adulticide)

2.Distrugerea microfilariilor (larvelor)

Preventia şi controlul:

În regiunile unde se ştie că parazitul este de regulă prezent, prevenţia de bază împotriva dirofilariozei include 3 elemente majore:

  • teste periodice pentru a afla dacă animalul este infestat sau nu (minim o dată pe an)
  • administrarea unei medicaţii prevetive adecvate administrate lunar (administrare orală, topică sau injectabilă)
  • protecţie împotriva ţânţarilor, care pot ciupi animalul în orice moment, atât pe cel ce locuieste afară cat şi în casă.

De reţinut:

  • Medicamentele folosite ca prevenţie împiedică dezvoltarea microfilariilor la stadiul de adult însă nu tratează animalul infestat cu paraziţi adulţi.
  • Unele rase de câini pot avea reacţii adverse la substanţele administrate (ex. Collie, Whippet, Border collie, McNab, Ciobănescul englez, Ciobănescul German, Ciobănescul de Shetland, Bobtail).
  • Puteti urma un film pentru a intelege mai usor mecanismul de infectare cu Dirofilaria immitis https://www.youtube.com/watch?v=IX7QPQViaLc