5 pasi pentru o viata sanatoasa pentru cainele sau pisica ta!

Home/Uncategorized/5 pasi pentru o viata sanatoasa pentru cainele sau pisica ta!

5 pasi pentru o viata sanatoasa pentru cainele sau pisica ta!

Dr. Ionut Alexandru Ciuperca, VetCenter Otopeni

Literatura anglo – saxona dedica zeci, chiar sute de tomuri unor termeni putin spectaculosi in special pentru noi, medicii veterinari. “Nursing” si “care” nu au nici pe departe rezonanta si faima chirurgiei ortopedice, a medicinii interne in 5 minute, a dermatologiei, endocrinologiei, neurologiei si hematologiei veterinare, toate discipline cu arii de interes mult mai largi decat banalele “Ingrijirea geriatrica”, “Cresterea puilor” sau “Cum sa asiguram o viata sanatoasa animalelor noastre”. “Maretia unei natiuni si progresul ei spiritual se recunosc in modul in care isi respecta animalele”. Parafrazandu-l pe Mahatma Ghandi dar mai ales pastrand proportiile, consider ca respectul reciproc si mai apoi, desi nu cred ca ar trebui stabilita o relatie de inferioritate, respectul fata de animale trebuie, in special in Romania, sa plece in primul rand de la medicul veterinar, adica de la noi. “We can judge the heart of a man by his treatment of animals”. Nu au spus-o Ettinger sau Slater, ci Immanuel Kant (cred, totusi, ca stie el de ce a spus-o, fara sa-i judecam afirmatia). Cum insa va invata un proprietar de animale, dedicat si iubitor in cele din urma, sa stie sa aiba grija intr-adevar de companionul lui, daca nu-l obligam noi, cei care pentru asta ne-am pregatit intreaga viata, deci daca nu-l obligam noi sa invete? Acum, ca sa revin cu picioarele pe pamant dupa ce am orbitat precum un porumbel voiajor printre filozofii iubitori de animale, inchei citatele semnaland un dicton – cliseu mult prea bine cunoscut: “sa previi e mult mai usor decat sa tratezi” (ca o paranteza, eu le spun tuturor proprietarilor de animalute ca sa previi e mult mai ieftin decat sa tratezi). Ca sa inchei firul logic catre, totusi, subiectul si concluzia celor scrise, pentru mine “nursing” si “care” se traduc, trecand mai degraba prin filtrele prevenirii unor afectiuni decat prin sita tratamentelor, in practica clinica obisnuita prin << educarea si formarea unei conduite obligatorii a proprietarilor de animale >>. Asadar, pentru mine, conduita unei vieti sanatoase a animalelor trebuie sa contina 5 pasi mici, simpli, dar obligatorii, iar eu trebuie sa dau raspunsurile proprietarilor la intrebarile: “de ce, cand si cum ….

Vaccinarea anuala.

… trebuie sa fac vaccinurile?” Lasand la o parte schemele de vaccinare din primul an, pe care cat de cat le cam respecta toata lumea, si neintrand in discutii de genul cand sa facem primul vaccin,in ce conditii si cat protejeaza anticorpii maternali circulanti din sangele puilor, multa lume uita de vaccinul anual si nu prea intelege de ce mai trebuie facut. De ce? Daca nu pentru ca am diagnosticat Carré, hepatita infectioasa si tuse de canisa (cu toate componentele ei virale si bacteriene) in orice an din viata cainilor, nemaivorbind de rinotraheita infectioasa si caliciviroza felinelor, ubicvitare, ajungand la leptospiroza careia ii sunt suficiente doar cateva conditii minime de climat (vezi vacante, iesiri la aer, padure, la pescuit sau vanatoare), deci daca nu sunt suficiente toate astea, macar pentru ca orice vaccin stimuleaza pana la urma, macar si nespecific, un organism viu!

Deparazitarea interna.

… trebuie sa fac deparazitarile interne?” si chiar varianta “de ce sa nu le fac doar o data pe an, inainte de vaccin?”. Ca sa nu stam sa explicam evidentul disconfort al unei parazitoze pentru un animal, modificarile digestive si metabolice induse, pentru a evita discutii academice despre taxonomie, gazde intermediare si cicluri biologice, putem doar sa sugeram ca trebuie facute de 3 – 4 ori pe an pentru a avea o familie sanatoasa, pentru a nu exista riscul unei infertilitati feminine si chiar sa evitam anumite stari alergice si anafilactoide, toate induse de micii viermisori din burtica cainelui sau a pisicii.

Deparazitatea externa.

… trebuie sa fac asa de des deparazitarile externe?” Ok!, aici e simplu pentru ca am ajuns ca pana si in decembrie si ianuarie sa avem zeci de pacienti diagnosticati cu babesioza si bartoneloza, fara sa mai vorbim de insidioasa si inaparenta dirofilarioza care de abia acum incepe sa faca ravagii pe la noi prin tara. Si acum toti ajung la vorba mea: oare ce e mai ieftin, o doza de dirofilariicid, ca stim toti cat de greu se obtine si cat de scumpa e, sau cate o pipeta spot-on pe luna? Si daca nici asta nu convinge, in mod sigur proprietarii vor tine minte daca le spun ca parazitii externi transmit boli extrem de grave si la oameni!

Hrana sanatoasa.

… trebuie sa hranesc animalul?” Aici apare mai degraba intrebarea “cum?”, precum si daca proprietarul are timp sa-i gateasca
o hrana echilibrata, completa si sanatoasa acasa, evitand, oare pentru cat timp mai trebuie mentionat, oasele, mezelurile, rantasurile, gulasurile, papricasurile, adica tot ce “se imprumuta” din vest, are sufixul “-as” si ne este si noua greu digerabil fara Metoclopramid si Triferment. Inca o lupta, majora din punctul meu de vedere, este aceea de a convinge proprietarul sa incerce sa nu mai cumpere mancare pentru animale din magazinele mari de retail, din supermarket-uri; adica, sa inceapa sa inteleaga ca nimic din ceea ce este mult, ieftin, colorat, fie el cat de palatabil, in forma de labute sau de oase, umed
sau uscat, deci nimic din magazinele nespecializate nu este bun. Eu le spun asa: sa-si inchipuie ca isi hranesc copiii, de 2 ori pe zi, timp de 15 ani numai cu conserve, pufuleti, cremwursti si fast-food!

Analize si consultatii anuale.

… trebuie sa fac analizele si consultatiile la doctor?”. Ca principiu general, dupa varsta de 6 – 7 ani trebuie facut macar un profil biochimic si hematologic in fiecare an, caci pana la urma, noi, oamenii, dupa 60 de ani, mergem lunar sa stam la cozi la medicul de
familie si la farmacie (desi aici intervine si o componenta sociala si de informare gerontologica pe care o practicam de la o varsta), deci hai sa-i oferim si animalutului nostru ocazia din cand in cand sa stea de vorba cu batranei de varsta lui despre durerile de sold, despre scapatul prin casa desi stapanul nu intelege acest lucru, despre urcatul mai greu pe fotoliu sau caderea dintilor in castroanele de mancare.

Daca am descretit macar o frunte si am produs un latrat sau mieunat mai fericit, ma declar multumit si astept reactii si pareri.

2017-05-19T04:51:08+00:00

Leave A Comment